De-a nisipul, de-a praful

pictura_Passionaria Stoicescu

de Passionaria STOICESCU

Prima mea Mare
(pântecul mamei)
nu m-a iubit…
M-a scuipat pe ţărmul clipei
ca un eşuat pui de chit.

De-atunci am socotit Pământul
reazemul meu credincios,
cu Aerul colindându-l,
cu miezul de Foc, luminos.

Marea a rămas în coşmaruri
soră cu Frica,
imensă şi sfidătoare,
pântecul cel mai mare
din care s-a ivit Nimica.

O privesc ascunsă-n nisip
şi simt că n-am chip,
n-am consistenţă,
n-am nume,
sunt o entitate săracă
din tot ce-a clădit şi îneacă
târând de-a valma de păr,
alge, corăbii, pământuri…

Îmi pândeşte batjocoritor
focul din cânturi
şi ameninţă furios:
„Hai, mai joacă-te de-a nisipul,
de-a praful
de-a cel mai sfărâmicios joc!
Sub mine-i atâta loc
să-şi piardă-n vecie chipul
reazemul tău caraghios –
Aer,
Pământ,
Foc!”

One Response to De-a nisipul, de-a praful

  1. Eldon Mayoka spune:

    Excellent post. I am dealing with a few of these issues as well..

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: