Douăzeci şi patru al lui octombrie

(TOPOGANUL)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Din când în când mă mai gândesc la tine,
Eşti o poveste fără de sfârşit,
Că te-am iubit, că nu te-am mai iubit,
Nu-s eu făuritorul de destine.

Trăieşti o viaţă şi-ţi rămân străine
Femeile cu care ai dormit,
Din când în când mă mai gândesc la tine,
Eşti o poveste fără de sfârşit.

În joaca minţii nu m-ai liniştit,
Când nu mai poţi să faci nici rău, nici bine,
Începe drumul să mi se încline
Spre topoganul câmpului cosit…

Din când în când mă mai gândesc la tine.

02.12

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: