de Ion PENA
Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură şi besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Şi plânsu-i-au durerile în glesnă.
De vreme îndelungă-i călător –
Cu pietrele şi roua din grădină,
Cu pulberea, cu norul tunător,
Cu toamna îmbrăcată în rugină.
A năzuit o ţară de poveşti –
Naiade în albastră legiune,
Luceferi în betele îngereşti
Şi verile cu umbră de cărbune.
Să fluture alaiele în zob,
Pe lanuri să se scuture belşugul,
Din cupe să hălădue – şi rob
Ca neaua să-i lucească meşteşugul.
O ţară de lumină şi de vis
Poetul peste ani a căutat-o;
I-e sufletul de negură, închis
Şi ţara pân’acuma n’a aflat-o.
(„Drum”, nr. 1, 15 iun.1938 ; „Prepoem” an. 2, seria 2, nr. 19, iun. 1941.)
Apreciază: Apreciere Încarc...
Similare
This entry was posted on Miercuri, 22 februarie 2017 at 11:06 pm and is filed under Literatură . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response , or trackback from your own site.
Navigare în articol
« Previous Post
Next Post »