VERDELE SPERANȚEI

de Daniela MICU

Atingerea copacilor goi,
Îmi unge sufletul cu nemurire.
Când tot ce pare mort,
La viață în curând revine.
Și atunci cu mic cu mare
Renasc în fiecare an,
Înmugurind în primăveri eterne.
Ei știu că moartea nu există,
De aceea stau tăcuți în așteptare,
Pân’ la primăvara viitoare.
Copacii azi, îmi întăresc credința
Că viața poate triumfa,
Că tot ce moare în curând renaște,
Prin cicluri care se vor repeta,
Gustând prin sevă, nemurirea…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: