Acest număr se remarcă printr-o largă tematică, abordată în articole de diverse facturi, tratând importante materiale de interes pentru cititori, articole între care se interpune un număr important de creații literare în versuri.
În acest număr este publicat cu două poezii la pag. 199-200 și poetul maramureșean Vasile Dan Marchiș alături de numeroși scriitori foarte valoroși.
Redăm mai jos poeziile publicate în revista menționată:
STĂPÂNA PESTE TOT CE S-A SCRIS
de Vasile Dan MARCHIȘ
Îmi controlez în plan imaginar sărăcia
Deci doresc să scriu…
Dar mă întreb cu ce?
Caut un creion cum aș căuta o spadă cu care
să lupt
ca într-un război mondial împotriva plictiselii…
Doresc astfel să scriu cum aș înfăptui
o biserică a sărăciei fără pereți
formată doar din cuvinte…
Nu mi-ar ajunge gramatica
pentru a defini concret în cuvinte viabile
această biserică a sărăciei fără pereți
formată doar din rugăciuni…
Caut un creion sau alt fel de instrument de scris
cum aș căuta o mitralieră de caricaturi oarbe
cu care măcar să pot speria tot ce mă plictisește…
Probabil am speriat ceva că mă izbește
într-un mod neobișnuit
ca un flux de căldură relativ rezistenței mele
ce-mi străpunge pielea fie din afară în interior
sau din interior în afară .
E Stăpâna peste tot ce s-a scris până acum
și peste tot ce se va mai scrie de acum înainte:muza.
Sunt atât de nepregătit față de această apariție
misterioasă și neprevăzută
încât n-am un creion cu care să dau onorul muzei
Doar rostesc în surdină
„Regina mea!”
Și cu gândul să fug în sat după un creion…
Citindu-mi gândurile,muza m-a abordat astfel:
„Ce vrei să faci cu creionul fără mine?
Vin cu tine!
Vin doar cu tine în sat după acel creion!
Cine va remarca faptul că sunt doar cu tine
sau că ești doar cu mine?
În satul acesta pe cine a interesat aspectul
că am venit doar la tine?
Sunt cu tine nu de când e satul ci de când te am
amic imaginar!
Înainte de a te naște…
Mi te-am imaginat înainte de a fi acest sat…!!!
Pe cine a interesat aspectul că n-am dorit
să reprezint alte proprietăți în acest sat
decât creionul tău…?”
*****
ÎNCERCAREA CEA MAI GREA
de Vasile Dan MARCHIȘ
S-a constituit încă un certificat medical
al Limbii române.
Acest nou virus a făcut
ca textele de orice natură
din mâinile unor medici specialiști, clerici
și critici
să pară refugiate….
Lipsurile semnalate în rândul
unor elemente gramaticale
și mulțimea cuvintelor adiacente
rămase ca sihaștrii,
au făcut ca gramatica să se poată conjuga
doar la timpul trecut
riscând astfel să devină istorie…
În acest sens iubirea s–a manifestat
doar prin semne,fără cuvinte
pentru a nu se arunca declarațiile,
pe un teren fără acoperire.
S-a constatat că doar gesturile de mim sau actor
(fără a te exprima și prin viu grai)
în fața celor cu deficiențe de vorbire și auz,
sunt imune la acest virus,
Însă nu se știe care gest
sau semn este curat
deoarece acestea nu se fac întotdeauna
din respect doar pentru cei care nu pot vorbi
și auzi
ci mai ales pentru că vrei să maschezi ceva
ce nu poate fi dat spre auz din cauze suspecte,
ilicite…
Încercarea cea mai grea
a specialiștilor de diferite domenii
este să bocească cuvintele dispărute
pentru ca gramatica să se mențină identificabilă…
Puteți lectura revista în format PDF accesând: https://www.convorbiri-literare.ro/arhiva
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
e-Bibliotheca septentrionalis 