de Alexandru PLEȘEA
Capacitățile pe care un conducător le are sunt direct proporționale cu munca, eforturile și riscurile asumate pentru un anume colectiv.
El este unul din puținii oameni care iese în față pentru o anume responsabilitate riscantă, indiferent de mediul în care conduce.
Un om care riscă este un om care poate câștiga, iar dacă pierde, el tot câștigă experiență.
Totuși, în multe dintre jocurile mass-mediei cu privire la manipularea minții omului, cât și direcționarea lui pe cărări greșite, el este supus acestei influențe nefaste și alegerile lui sunt luate din teamă să nu fie mai rău decât este.
Sub acest minunat și nostim aspect, prezentarea celor care ne conduc, fie că este lider de opinie, corporație, politician, guvernator sau președinte, trebuie îmbrăcat, ca orice altă știre, cu ceva malefic sau senzațional ca omul să nu cumva să schimbe canalul.
Această atitudine organizațională oferă omului de rând o imagine neprielnică pentru cei care conduc țara, corporația sau legile noastre. Iar consumatorul, pentru că efectul său de turmă este imitat ireproșabil, primește informația ca și cum n-ar avea niciun discernământ de alegere, îi clasifică pe toți la fel: pungași, profitori, șerpi, lipsiți de scrupule, hoți, defăimători și lista poate continua.
Pe de altă parte, multe din poveștile și alegoriile basmelor, cât și pilde din cărțile sacre ne prezintă undeva pe parcurs că trădarea, sfidarea, neîncrederea sunt în aproapele nostru și cândva, în viitorul apropiat, ne vor ataca prin diferite moduri. Iar acestea încă din copilărie sunt spuse seara la culcare și dimineața la trezire în drum spre școală.
În ultimul rând, atunci când unul din apropiații noștri dragi este suficient de mândru în izmene să ne influențeze prin înșelare, bârfă, batjocoră, atitudini lipsite de vreo conduită umană, ci doar animală, ne face prin aceste acțiuni să ne scădem încrederea în alții, apropiați nouă în viitor, de teama să nu ni se întâmple la fel.
Așadar, aceste 3 moduri sunt influența exteriorului la interiorul nostru și automatizarea lipsei de încredere în cei care ne conduc este evident instalată și bine zidită.
Nu voi pune la îndoială că cei care ne conduc, văzând, pe bună dreptate, că mulți dintre oameni sunt suficient de bătuți în cap cu toate prostiile pe care le introduc pe toate cărările simțurilor lor, în frunte cu divertismentul, basmele și plastificarea tuturor alimentelor necesare fizicului, își vor manifesta existența de lideri și conducători pentru că cineva trebuie să-și asume și alții să execute.
Execuția aparține omului care are mai puțină putere de decizie și risc, fiind efectiv stors, din toate încheieturile, de 10-12 ore de muncă pentru niște valori materiale care se numesc bani și care contribuie la eliminarea unei sănătoase decizii logice de a-ți pune slujba în forța lui Dumnezeu.
Un astfel de om obosit mental și emoțional, nu poate emite, din forța proprie, decizii de lider, neavând resursele interioare spre a o face și va rămâne prins în lanțuri pe viață, ca Prometeu care a avut umilul gând să dea o putere Divină ca focul, de la zei, oamenilor.
Din investigațiile mele, ar fi o șansă de eliberare din oboseală și crearea unei atitudini de energie serviabile vieții prin decizie și logică sănătoasă. Pun umărul pentru cei care își creează individualitatea, adică munca de sine și munca pentru aproapele meu.
Cu dragoste și respect, a fost un privilegiu să-ți scriu aceste lucruri.
Alexandru Pleșea
Rămâi cu bine!
e-Bibliotheca septentrionalis 