Păreri despre… necunoscut

Puiu Răducan

de Puiu RĂDUCAN

De la veritabilul poet al exilului românesc din Canada, bunul meu prieten George Filip, am auzit prima dată despre meseria de prefațator. Da! S-ar putea spune și așa … meserie.

Deși nu mă declar meseriaș în datul cu părerea, am prefațat câteva cărți. Într-o perioadă nemernică prin care trecem, când cartea nu se mai citește nici în școli, ar fi o dovadă clară, sinceră, față de cel care a scris cartea că prefațatorul a citit-o.

Dacă prefațatorul mai este editor și tipograf, mai este o problemă că nu a fost „luată la mărunțiș” cartea? Sigur că nu, dar problema tot există.

Nelu Danci

De data aceasta prefațez cartea unui bun prieten din spațiul virtual, domnul Nelu Danci.

Tot moroșan, ca Vasile Bele, căruia i-am tipărit 4 volume antologice și o carte personală, acum, aici, l-am descoperit pe domnul Nelu Danci. O vorbă înțeleaptă spune că cine se aseamănă se adună, dar noi doar ne asemănăm, urmează să ne și adunăm …

N-aș fi scris despre creația unui om fără să-l cunosc, dar văzând ce scrie, cum scrie, văzându-i patriotismul și căutările-n străfunduri pentru a aduce la „suprafață” obiceiuri, tradiții ale neamului nostru, mai ales din zona de Nord a țării, nici n-am stat pe gânduri când mi-a propus … Și cum să nu scrii despre un om care face eforturi să ne descoperim rădăcinile! …

Da, satul, școala, biserica sunt cele care ne-au dat viață, chiar și … veșnicia. Azi, cânt totul se vinde pe nimic, inclusiv pământurile scăldate cu sânge de strămoși, domnul Nelu Danci ne propune catrene de-o frumusețe aparte:

„Astăzi că e ziua mea,
Mi-a dat cuscra, cetera,
Să cânt să mă veselesc,
Cât mai pot ca să iubesc”.

Descoperim în această lucrare și diaspora:

„Catren pentru diaspora;
Un catren, aici, voi face,
Cu Diaspora … că-mi place!
Români-s adevărați,
Dar păcat … că sunt plecați!”.

Mai găsim un strigăt de durere pe care tot mai puțini în ziua de azi mai au curajul s-o spună, mai au curajul să ia atitudine față de greșelile conducătorilor:

„Vai, săraca, Românie!
Biserica, sfânta glie,
Românii n-o pot lucra,
Că-s plecați în Diaspora.

(…)

Frunză verde iasomie,
Toată lumea vreau să știe
Și-n Diaspora se scrie,
Catrene și … poezie!”.

Nu lipsește nici atitudinea față de pământul românesc al Basarabiei vămuită de gloanțe și pistoale.

„Basarabie, iubită,
De noi, azi, ești despărțită!
Tare cu drag noi am vrea,
Să fii iar alăturea!

 

Basarabie, te-au luat,
Făcându-se un păcat,
Însă, noi, ne vom lupta
Și iar înapoi te-om lua!”

Iată, apare și satul cu-a lui glie, țarina, expresii pe care le găsesc și dincoace de munți, în satul meu natal, Țepești.

Domnul Nelu Danci este și un căutător de comori. Șlefuitor de comori este. Prin realizările acestor oameni ca, Nelu Danci, Vasile Bele, Marița Grigor, Gelu Dragoș și alții, dar destui de puțini, satul care ne-a născut mai supraviețuiește.

Prin condeiul minunat al acestor oameni bătrânul sat mai răsuflă. Sufocat de fel de fel de neologisme postdecembriste, în scrierile acestor oameni ne găsim identitatea. Satul românesc este cartea noastră de identitate. Scufundat în nemerniciile „modernist-occidentale”, satul românesc coboară-n beznă.

O beznă ajutată și de cei pe care îi tot alegem. Cu plecăciune îi salut cu tot respectul și toată dragostea, care mi-a mai rămas, pe „căutătorii de aur” maramureșeni și abia aștept să-i cunosc. Doamne-ajută-ne, că noi … NU vrem!

De dincolo de munți, Puiu Răducan … cu prietenie și apreciere profundă …

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: