nodurile timpului

de Ioan DRAGOȘ

„nu e peren gustul cărnii
nici inima nu e atât de glorioasă
pe cât o credeam
se domolește fără motiv
timpul se numără-n noduri
ca să rămâi neștiutor
te instruiești
ne-am întâlnit prea târziu
şi prea gravi
întrebi şi nu-nţelege nimeni
ce avem de ales 
printre jucării de desfăcut în bucăți
şi ierarhia măștilor
știi foarte bine
că despre altul
n-ai să știi niciodată cu adevărat nimic
cel care întreabă
nu află mai mult
decât pe sine se dezvăluie
unde ai fost nu mai eşti
unde vei fi
carnea ta m-a apucat
să-şi închipuie încă
vezi stăvilarul
pe care nu-l pot trece peștii
doar solzii lor
desprinși în zbateri
de ce plângi
dacă a venit apa caldă
şi nu ştie nimeni unde eşti
nici tu nu știi
unde te afli”