O CLIPĂ DE SUSPANS

de Dumitru BUȚOI

Eminescu-i Everestul meu
de dor și de cuvinte
pe care încerc să-l cuceresc mereu
și zi și noapte
și-nfiorat de piatra ce a-nceput să cânte
mă retrag învins
în panteonul bibliotecilor de șoapte!
Eminescu
E steagul ce flutură-n pustiu
e lacrima,
ce și-a mutat izvoarele sub pleoape
e cerul ce se răstoarnă-n ochii mei când scriu
și-i mângâiere blândă, când mi-e frig
și-adorm îmbrățișat de focul dintre ape!
Eminescu,
e floarea de latinitate
ce crește din păcate ,printre spini
e clipa de suspans între viață și eternitate
e-n primăvara renașterii poporului de crini
și strigătul ce mișcă Universul
când dincolo de lume vântul numai bate!

Dumitru Buțoi