O CLIPĂ DE SUSPANS

de Dumitru BUȚOI

mihai-eminescu

Eminescu-i Everestul meu
de dor și de cuvinte
pe care încerc să-l cuceresc mereu
și zi și noapte
și-nfiorat de piatra ce a-nceput să cânte
mă retrag învins
în panteonul bibliotecilor de șoapte!
Eminescu
E steagul ce flutură-n pustiu
e lacrima,
ce și-a mutat izvoarele sub pleoape
e cerul ce se răstoarnă-n ochii mei când scriu
și-i mângâiere blândă, când mi-e frig
și-adorm îmbrățișat de focul dintre ape!
Eminescu,
e floarea de latinitate
ce crește din păcate ,printre spini
e clipa de suspans între viață și eternitate
e-n primăvara renașterii poporului de crini
și strigătul ce mișcă Universul
când dincolo de lume vântul numai bate!

Dumitru Buțoi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: