Cu veteranii de război, la Mănăstirea Habra – Groși

DSC_0259

de Viorica URSU

Cel care nu și-a găsit încă locul de drept între sfinții martiri ai credinței și ai neamului românesc – dar pe care îl are, de fapt –, Mihai Viteazul, este cinstit la Mănăstirea „Învierea Domnului” Habra din comuna Groși, cu deosebire la sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil. Pentru că vechiul locaș de închinare fusese distrus, asemenea atâtor altora, acum mai bine de 400 de ani, tocmai pentru vina de a-l fi sprijinit pe domnitorul român unificator de țară și de neam.

Reclădită de curând, Mănăstirea „Învierea Domnului” Habra și-a ales ocrotitori pe Sfinții Mai-Mari Voievozi, iar praznicul lor este, prin grija maicilor acestei Mănăstiri, și prilejul pomenirii lui Mihai Viteazul, împreună cu eroii românilor din toate vremurile, de aici și de pretutindeni.

De ani buni, slujba Sfintei Liturghii din această zi de sărbătoare este urmată de parastasul care are loc la monumentul voievodului român, din incinta Mănăstirii, pomenirea de care vorbim devenind aici tradiție.

În fruntea pomelnicului, căruia părinții slujitori îi dau citire, se află numele a doi episcopi, Efrem de la Habru și Serghie al Maramureșului, apropiați ai marelui domnitor și care amintesc (la 1600 și la 1604), de vechea mănăstire Habra. Numele voievodului martir al crednței și al neamului românesc este urmat de cel al membrilor familiei sale. Se pomenesc eroii români din toate timpurile, urmați de numele celor apropiați nouă și adormiți în Domnul. Așa se întâmplă în fiecare an la Mănăstirea „de pe Habru”, în ziua de 8 noiembrie, sărbătoarea Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil.

Anul acesta, 2015, la șapte decenii de la sfârșitul ultimei conflagrații mondiale, considerat oficial ca An al veteranilor de război, la Sânta Mănăstire Habra de la Groși, la sărbătoarea Sfinților Arhangheli, preoții și pelerinii s-au rugat și pentru veteranii celor două războaie mondiale, așezându-i alături de eroi. S-au pomenit părinții și bunicii care au fost cu noi până mai ieri, dar care au plecat de curând în veșnicie și s-au rostit rugăciuni pentru iertarea și veșnica odihnă a sufletelor lor. Dar și pentru sănătatea acelora dintre veterani a căror mărturie despre războiul care nu le-a cruțat tinerețea (de la chiar 18 ani) încă o mai putem asculta. Pentru că l-au îndurat până la Cotul Donului și de-acolo până peste Munții Tatra. Vârsta acestor eroi în viață, tot mai puțini și mai încercați de vremuri și de suferințe, este în pragul sau trecută de 90 de ani. Nu și-au pierdut însă zâmbetul binevoitor și prietenos și parcă îngăduitor cu stângăciile mai tinerelor generații aflate pe rând la comanda destinelor noastre. Mai au încredere că totul poate fi mai bine și că pacea lumii poate fi salvată.

DSC_0248S-au bucurat să poată răspunde la invitația maicii starețe Justiniana de la această Mănăstire, col (rtg) Haralambie Cacina, președintele Filialei „Bogdan Vodă” Maramureș a Asociației Naționale a Veteranilor de Război și care a cunoscut ultimul război de la începutul lui, luptând pentru eliberarea Ardealului, inclusiv la Oarba de Mureș (septembrie-octombrie, 1944) – una din marile sacrificii ale Armatei Române. Ne-a împărtășit câteva gânduri care răzbat din anii marcați de război. De asemenea, col (rtg) Vasile Groșan, veteran de la Păuliș. Era elev la Școala Militară de la Radna, în septembrie 1944, când a luptat pentru apărarea Ardealului, col (rtg) Petru Coca, tânăr refugiat din Bucovina, voluntar în Armata Română, elev al Școlii de Grăniceri din Corabia, a luat parte la luptele pentru apărarea frontierei pe Dunăre (după 23 august 1944), maior Vasile Cuciulan, a participat la luptele din Cehoslovacia și Austria, până în 7 mai 1944, adică aproape până la capitularea Germaniei. Veteranii au fost însoțiți de col. Gavril Costin de la Centrul Militar Maramureș și de ing. Ion Cacina. Au mai participat la sfânta slujbă din Paraclisul arhiplin al mănăstirii pelerini din Baia Mare și din satele apropiate.

Într-un amplu și emoționant cuvânt de învățătură, părintele Vasile Trif, de la Biserica „Sf. Nicolae” din Baia Mare, a amintit și despre prețuirea pe care o datorăm mereu celor care s-au jertfit pentru neam și pentru credință. A mulțumit lui Dumnezeu pentru cei scăpați cu viață din război și pentru aceia dintre ei care mai sunt astăzi cu noi.

Agapa creștină ce a urmat a fost prilejul exprimării unor gânduri de cinstire pentru eroii și veteranii războaielor. A vorbit cu respect pentru veterani pr. Călin Iosip, părintele slujitor al Mănăstirii. Poetul clujean Horia Bădescu – prieten al Maramureșului și al Băii Mari și, împreună cu soția sa, Margareta (băimăreancă), apropiați ai Mănăstirii Habra – a recitat din creația proprie un poem de aleasă simțire patriotică. Istoricul Ilie Gherheș din Baia Mare, tocmai întors de la frații noștri de peste Tisa, ne-a adus aerul lor prietenesc și bucuria cu care așteaptă sărbătoarea națională de la 1 Decembrie. Corul de bărbați din Chechiș, dirijat de Vasile Moje, care a dat răspunsurile la sfânta slujbă – contribuind alături de preoți la solemnitatea ei deosebită – a emoționat și cu bătrânele cântece patriotice și ostășești ale românilor, aflate în repertoriul său.

Maicile de la Mănăstire și toți cei prezenți au urat veteranilor de război ca Bunul Dumnezeu să-i aibă în paza și ocrotirea Sa, încă mult de-acum înainte. Pentru ca noi să-i prețuim și să le ascultăm povestea cutremurătoare, nutrind și speranța ca ea să nu se mai repete.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: