Profesorul doctor Teodor Ardelean – Cărturarul de inspiraţie şi statură şaguniană – 70 ani

Născut pe minunatele plaiuri sălăjene la 14 iunie 1951, profesorul enciclopedist Teodor Ardelean se apropie de semicentenarul care l-a consacrat ca pe unul dintre cei mai prestigioşi intelectuali ai Maramureşului, cu care s-a identificat de peste 44 de ani. Aici a trăit şi trăieşte o frumoasă poveste de dragoste între el, Dumnezeu şi Neamul Său. Pe Dumnezeu L-a iubit şi L-a ascultat descifrându-I voinţa şi menirea pe care i le-a hărăzit în această frumoasă lume văzută. Neamul şi l-a cinstit, înălţat, venerat şi slujit cu toată conştiinţa şi fidelitatea unei personalităţi complexe şi complete, bazându-şi existenţa pe cei trei piloni fundamentali – credinţă, familie, cultură, prin care s-a zidit pe sine şi a construit şi ctitorit în viaţă instituţii culturale unice, ziduri pentru veşnicie şi, mai ales, personalităţi umane, cărora le-a insuflat dragostea de cultură, de cercetare şi de valori şi tradiţie.

Cunoscându-l şi urmărindu-l pe parcursul ultimelor trei decenii, în toate funcţiile şi demnităţile pe care le-a deţinut, cea mai dragă fiindu-i, cred, cea de director al Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, pentru că este de o fiinţă cu ea, din punct de vedere spiritual – cultural şi ctitoricesc, fiindu-i naş, părinte, ctitor, suflet, minte şi trup – ne-am fost aproape unul altuia, inspirându-ne şi susţinându-ne reciproc în demersul unic şi dureros de necesar – acela de a dărui frumosului şi unicului nostru oraş – Baia Mare – o inimă şi un suflet.

Domnia Sa i-a dăruit o bibliotecă pe care a născut-o, a crescut-o, a impus-o ca o ctitorire culturală unică în peisajul postcomunist românesc, deci o catedrală a cărţii, a luminii, educaţiei şi culturii, iar noi i-am dăruit o inimă – Catedrala Duhului Sfânt şi Palatul Preasfintei Treimi. Nu ne-a stăpânit şi nu ne stăpâneşte vreun sentiment de mândrie (poate una nepăcătoasă care se raportează la dorinţa şi credinţa de înnobilare şi dăinuire a neamului tău), ci ne învăluie un sentiment de fericire că Dumnezeu a hotărât ca în timpul generaţiei noastre să fie împlinite cele încă nedesăvârşite şi că nu ne-am făcut decât datoria de slujitori ai lui Dumnezeu şi ai nobilului neam românesc.

Pe lângă lucrarea unică pe care profesorul Teodor Ardelean a realizat-o în oraşul nostru de suflet şi în judeţul nostru, în neodihna lui de a răspândi slova românească şi cultura strămoşească, a ctitorit mai multe filiale şi biblioteci în ţară şi în afară: câte una la Chişinău, Budapesta şi Glasgow, iar în Spania patru şi a trimis 4000 de cărţi tocmai în Canada, peste ocean, românilor de acolo. Cred că toate acestea la un loc trec de 100.000 de volume, dăruite românilor din diaspora, inclusiv celor din străinătatea apropiată, maramureşenilor din dreapta Tisei. În Episcopia noastră a pus bazele bibliotecii de la Mănăstirea Scărişoara Nouă – Carei, ctitoria Preasfinţitului Părinte Timotei Sătmăreanul şi a făcut o importantă donaţie pentru biblioteca Centrului Eparhial din Baia Mare, de peste 2000 de volume, precum şi mai multe filiale în teritoriu.

Toate acestea sunt izvorâte din inima uriaşă şi neodihna unui om mare pentru educaţie, cultură şi luminarea românilor de pretutindeni, în graiul, tradiţia şi credinţa lor.

Nu voi stărui asupra contribuţiilor ştiinţifice şi a participărilor prestigioase ale Domniei Sale la cultura şi literatura românească, unde s-a aplecat cu multă atenţie şi s-a plecat cu veneraţie asupra Astrei ardelene şi a contribuţiei marelui şi unicului Mitropolit – Sfântul Andrei Şaguna, pe care l-a avut model de urmat şi sursă de inspiraţie; aceasta o vor face specialiştii.

Cuvântul meu omagial doresc să fie o mărturie şi mărturisire de suflet despre un om de suflet şi frate drag, cu care am călătorit umăr la umăr, fără să obosim, pentru că împreună cu noi a călătorit Dumnezeu şi neamul nostru. Am să adaug la ceea ce vor spune intelectualii, colegii, ucenicii, prietenii Domniei Sale, la acest crâmpei de veşnicie din viaţa sa, ceva, cât de puţin, din sufletul şi inima unui mare român şi adevărat creştin.

Iubitor de Biserică şi Neam, profesorul Teodor Ardelean a venit cu bucurie la slujirea reînviatei noastre Episcopii, fiind un apropiat al Înaltpreasfinţitului părinte Justinian, pe care l-a iubit şi admirat din multe alte puncte de vedere decât o fac oamenii obişnuiţi şi ne-a fost aproape nouă, în toate momentele dificile, în rectitorirea acestei Episcopii istorice şi martirice, desfiinţată ultima dată în 1948 de comunişti şi reînfiinţată în 1990, aducându-şi contribuţia, inclusiv financiară, pentru noua Catedrală Episcopală.

Apoi, nu a fost eveniment cultural major organizat de Biserica Ortodoxă, la care să nu fi fost invitat şi să nu participe cu binecunoscutele intervenţii de înaltă ţinută academică şi enciclopedică. L-am admirat întotdeauna şi, mai tânăr fiind, am învăţat mereu lucruri noi şi importante.

Ca membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, în mai multe mandate, a fost nelipsit la marile evenimente, cum ar fi: vizita în Maramureş, din 2003, a patriarhilor Teoctist al României şi a lui Petros al VI-lea al Alexandriei Egiptului şi a toată Africa, mai apoi, din 2009, a patriarhului Daniel, când venerabilul nostru părinte Justinian a fost înălţat la rangul de arhiepiscop onorific, în Catedrala Episcopală din Baia Mare. Nu uităm să amintim şi evenimentul instalării noastre ca episcop al Maramureşului şi Sătmarului din 27 decembrie 2016.

În calitate de deputat mirean în Adunarea Eparhială, a avut contribuţii remarcabile în acest înalt for, venind întotdeauna cu discursuri de apreciere şi recunoştinţă faţă de activitatea desfăşurată de clerul, cinul monahal şi instituţiile bisericeşti eparhiale, precum şi faţă de şcolile noastre teologice de nivel preuniversitar şi universitar.

Pentru toate acestea, Înaltpreasfinţitul părinte arhiepiscop Justinian, în consultare cu noi, a decis să-i confere cea mai înaltă distincţie eparhială pentru laici – „Crucea Voievodală Maramureşeană”, pe care i-am aşezat-o personal pe piept în prezenţa Înaltpreasfinţitului Justinian care, din pricina bătrâneţelor patriarhale, a asistat la acest ceremonial cu ochii umeziţi de lacrimi, de bucurie, la şedinţa Adunării Eparhiale desfăşurată în sala „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din incinta noii Catedrale Episcopale, în data de 25 ianuarie 2014.

Că am mers împreună pe drumul ridicării spirituale şi culturale a maramureşenilor o dovedeşte şi faptul că primarul Cătălin Cherecheş ne-a oferit odată, la amândoi, Titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Baia Mare”, la primul său mandat, în anul 2011, lucru care m-a onorat, să fim alături, şi l-a onorat mult şi pe foarte tânărul pe atunci primar Cătălin Cherecheş. Cred că au fost primele titluri oferite de noul primar.

Despre Teodor Ardelean s-ar putea scrie cărţi! Şi se vor scrie!

Eu, din ascultarea de slujitor al lui Dumnezeu, păstor al păstorilor şi părinte şi povăţuitor al monahilor şi credincioşilor, în numele lor şi al dascălilor de teologie am scris tot ce am scris, iar în numele meu şi al lor i-aş face următoarea urare: Ştim că Psalmistul David, inspirat, a aşezat în cartea Sfintei Scripturi următorul text: „Viaţa omului este de 70 de ani, cei în putere 80 de ani! Ce este mai mult decât aceştia este osteneală şi durere” (Psalmul 89. 10,11).

Aceasta a zis-o Psalmistul, însă Dumnezeu poate hărăzi 90, 96 de ani, cum i-a dăruit părintelui nostru Justinian, 100 şi chiar peste 100. Ori câţi vor fi, să fie în sănătate, pace, linişte şi în bucuria datoriei împlinite pentru Ţară, Biserică, Cultură şi Neam.

Şi vă mai fac o urare, iubite prietene, în nume personal: Să rânduiască Dumnezeu să ne bucurăm ani mulţi de povestea de dragoste care se desfăşoară sub ochii noştri, între Dumnezeu şi mult iubitul Său popor din Maramureş şi să participăm împreună la nunta şi ospăţul credinţei, dăinuirii şi veşniciei neamului românesc, care începe aici şi va continua în lumina şi slava Preasfintei Treimi, la Nunta Fiului de Împărat – Iisus Hristos, Mântuitorul Lumii.

Sunteţi şi rămâneţi cărturarul nostru de frunte şi de cinste, iar pentru noi sunteţi şi „Academicianul” nostru, lucru neproclamat încă de cel mai înalt for al culturii româneşti, dar care, dacă Dumnezeu îl are în proiectul Său, se va şi împlini!

Întru mulţi ani luminoşi, prestigioşi, binecuvântaţi şi sănătoşi sub ocrotirea lui Dumnezeu.

Baia Mare,
14 iunie 2021

† IUSTIN

Episcopul Maramureşului şi Sătmarului

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: