Constantin Triță
(1957 – 2020)
de Vasile BELE
Regretele plecării…
sau
Între un ieri și un asfințit
(varianta 1)
Muzica s-a oprit,
visul a rămas în așteptare,
nu se mai aud pașii prin rouă de curcubeu,
doar urcare… spre lacrimi din stele
urcare pe treptele unui pas de vânt,
spre umbra unui curcubeu,
departe de noi, mult prea departe…
Răsăritul de curcubeu s-a oprit,
în lacrima unui zbor de vânt
și a unui cuib de soare
o splendoare de culoare
stele căzătoare,
durere și boabe de amar
care vor rodi în veșnicia ta, nenea Triță…
(prea îmi plăcea să-ți spun așa!)… Citește restul acestei intrări »
Publicat de angelasimionca 
e-Bibliotheca septentrionalis 