Rădăcina de-apoi

de Nastasica POPA

Într-o seară de iarnă mi-ai promis că-mi vei da
În mireasmă de floare, primăvara și-o stea.
Așteptam că zăpada în final va ceda,
Însă ploaia și vântul printre dinți se răstea.

Am crezut o poveste, o minciună cu șarm
C-aș fi floare de nufăr… – Doar pe tine te am…!
Meri-și crapă din muguri, în zăvoi e vacarm
– Cine-mi dă primăvara, floarea albă din ram?