N-am știut…

de Nastasica POPA

Nu am știut vreodată ce este doru-aprins
Până în noaptea-n care în suflet mi-a intrat
Să completeze golul absentului, desprins
Din pura-mbrățișare ce-n neguri a zburat!

 

Nici n-am privit cum Luna se-mbujora de dor
Când se-aprindeau pe boltă, făclii de stele, mii…
Și-i licărea privirea țesând pe cer covor
Lăsând mărgăritare din lacrimi alămii,

 

Rădăcina de-apoi

de Nastasica POPA

Într-o seară de iarnă mi-ai promis că-mi vei da
În mireasmă de floare, primăvara și-o stea.
Așteptam că zăpada în final va ceda,
Însă ploaia și vântul printre dinți se răstea.

Am crezut o poveste, o minciună cu șarm
C-aș fi floare de nufăr… – Doar pe tine te am…!
Meri-și crapă din muguri, în zăvoi e vacarm
– Cine-mi dă primăvara, floarea albă din ram?

Rămân un OM supus

de Nastasica POPA

În dans de lună plin’-adun în palme
Un roi de fluturi din albele livezi,
Din gândurile mele fac risipă
De o privire ce vrei s-o eschivezi
În rostuiri a două inimi calme.

Se-adună-n fluviu, se scurge râu-n dor,
Se-n volbură și marea spre vărsare,
În trup se-ascunde eternul răsărit
Și-mi lasă rana îndulcită-n sare,
Sub adierea din timpul inodor.

Primăvara-n labirint

de Nastasica POPA

Stă primăvara pe un burg
Și flori de ghiocei îi curg.
Par valuri albe de argint
Cu flori de spânz în labirint.

Bondari cu aripioare mici
Buimaci, sunt primii lor amici
Le prinde umerii în zbor
Le spune cât le-a fost de dor…

Tabăra literară „De amicitia” Boghiș, ediția a VI-a, a fost un succes pe toate planurile!

de Năstăsica POPA

Tabăra prieteniei, tabăra literară „De amicitia” și-a încheiat activitatea, ediția a-VI-a! Organizatoarea taberei d-na Mariana Moga – reverență – o tabără de excepție cu invitați de excepție!

Au fost prezenți cu trupul și sufletul: scriitorul Cornel Udrea (Uniunea Scriitorilor din România), scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț (Uniunea Scriitorilor din România și U.Z.P.R.) – director al Direcției Județene pentru Cultură Mureș, Viorica şi Nicolae Bălţescu din Chișinău, Republica Moldova, scriitoarea Adriana Weimer (Uniunea Scriitorilor din România), Carmen Tania Grigore (Uniunea Scriitorilor din România), poeta Ionela Flood (Marea Britanie), Liliana Ghiță Boian (UZPR), istoricul drd. Mihai Octavian Groza (Sebeș), Năstăsica Popa (Năvodari), Ștefania Petrov (București), Luminița Postolache (Focșani), Constanța Triță (Piatra-Olt), cant-autoarea Corina Ofelia Corpodean (Sebeș),

Prin suflet iscoade

de Nastasica POPA

De sus dinspre munte, scâncește-nghețată
O apă… stă-n murmur de-o piatr-agățată.
Scânteie din țurțuri, se schimbă în picuri,
Lacrimi orfeline, par sub creste trucuri.
Sap-adânc în stâncă, libere să cadă,
Să curgă la vale când doinesc cavale
Cristale-n cascadă și-un puhoi de ape…
Iute se vor scurge, cerbii să-i adape.
Fete să se scalde, în vară, spre seară
Cu flăcăi de-o seamă, gura să le-o ceară.
Însă gerul aprig, o ține-nghețată
Doar cu câte-o rază viața-i e forțată..
Sub un fir de apă, în gol palma întind
Căușul îmi arde… și doruri mă cuprind.
Ca într-o magie, apele curg sloiuri 

NASTASICA POPA. GÂNDURI INDAMINE

„Poezia nu este numai artă. Ea este însăși viața, însuși sufletul vieții. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant”. (Nichita Stănescu)

(recenzie)
de Vasile BELE

Se scurg de-o vreme anii tăi, măicuță,
Neputincioasă ești, pasul e scurtat,
Vorba ți-e șoaptă, cuvântul prescurtat
Și de statură pari mult mai micuță.

 

Mă-ntrebi adesea cuvinte fără rost…
Pierdută-n gânduri, ai ochii mici și stinși.
Privești în vatră, cărbunii sunt încinși,
Parcă nu mă vezi… Mă simt atât de prost!

 

Ți-aș da măicuță, stelele-n arcadă
Și Luna de pe Cer, dacă aș putea.
Mi-este sufletul bucată de cutea*,
Când starea ta începe să decadă.

(*cute = piatră de gresie folosită pentru ascuțit unelte)

 

Mărgăritare ți-aș picura în piept!
Să mă cuprinzi în brațe lângă tine
Și să-mi mai spui: „-Copilă,-ți este bine?”
Și-n mângâierea ta durerea să-ndrept.

 

Dar tu asculți povața de la mine …
Prin ochii tăi văd viața cum se scurge,
Copilăria ta prin vene-mi curge…
Măicuță dragă, ai gânduri indamine*!

(*indamină = colorant organic albastru sau albastru-verzui),

poezia Gânduri indamine, din volumul cu același nume, Gânduri indamine, apărut la Editura Ro.cart, București, 2021, 198 p., ISBN 978-606-8783-0-5, autor, Nastasica Popa. A fost lansat într-un cadrul festiv, în Tabăra prieteniei literare „De amicitiae”, Alba Iulia. Volumul, Gânduri indamine, este „girat literar”, cu o Prefață, semnată de prof. Vladimir POP (Cluj-Napoca). Prof. dr. Maria Vaida

Limba română – chivotul neamului meu

de Radu BOTIȘ, U.Z.P.R.

Prefață la volumul VI. Antologie de texte. Recenzii de cărți – Personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba

Dovezile stau mărturie că dintru începuturi omul a fost preocupat să-și lase amprenta gândirii proprii folosind însemnări diverse (semne ori imagini) iar mai apoi în cuvinte, certitudine a trecerii sale prin acest spațiu finit al lumii pământești. Cele șapte arte liberale cunoscute încă din antichitate (gramatica, retorica, logica, aritmetica, astronomia, muzica și geometria) și-au dezvoltat, fiecare, menirea de-a lungul timpului, oameni luminați contribuind în acest sens.

Deslușind taina scrisului, creatorii de slovă și-au pus la urzeală talanții (inspirația), neîngropându-i în lutul vremii, latura importantă a dezvoltării umanității de-a lungul timpului. Frumoasă menirea. La ora actuală spațiul literar românesc este îmbogățit permanent, poeți, prozatori, romancieri,

CULTURA ȘI DRAGOSTEA DE APROAPELE NOSTRU ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE

(recenzie)

de Vasile BELE

„Dumnezeu este iubire, și cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el”, (I. Ioan 4, 16).

Volumul CULTURA ȘI DRAGOSTEA DE APROAPELE NOSTRU ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE, apărut la Editura Proșcoala, Râmnicu Vâlcea, ISBN 978-606-014-467-0, pag. 176, un volum îngrijit de Iuliana RADI și Zenovia ZAMFIR.

„Cultura este frumusețea și viața fiecăruia dintre noi, ea include multe aspecte ale existenței umane, cel mai important fiind aspectul spiritual”, pag. 3. „Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina din belșug, să intre lumină, să devenim făpturi de lumină, să devenim soli ai luminii, să avem sufletul ca o floare care se înalță spre lumina dumnezeiască”, pag. 3.

Un volum excepțional, „croit”, într-o perioadă extrem de tulbure, controversată, bulversată, întoarsă „cu susu-n jos!”. Nevoia de frumos, de bucurie, de bine, de împlinire este evidentă acolo unde „arde” un suflet nobil, un suflet care pune în prim plan, nu persoana lui, ci a aproapelui său. Mai sunt astfel de români. 

Nastasica Popa – „Picură ceriul cu floare de lotus”

de Vasile BELE

Latinul are o vorbă: „HOMO INTER HOMINES SUM!”, perfect potrivită, care, tradusă, zice că: „SUNT UN OM ÎNTRE OAMENI!”, sintagmă care i se potrivește „ca o mănușă”, poetei NASTASICA POPA, pe care am avut onoarea și bucuria să o cunosc într-o tabără literară, la Sebeș, în 2018 – prima tabără literară, la care am participat. Am cunoscut aici, oameni minunați, cu care am legat prietenii pentru o viață! Ne scriem, ne auzim, ne vorbim (fie virtual, fie la telefon), ba cu unii mai „îndrăzneți din fire”, ne-am și vizitat, continuând astfel prieteniile literare. Cel puțin pentru mine acest început a însemnat mult! M-a făcut mai puternic! Am început să fiu mai responsabil! Am legat și făurit alte punți de legătură în plan cultural și trebuie recunoscut că toate sunt extrem de benefice (dar și sensibile). Am făcut schimb de idei, de impresii literare, cunoscând în acest fel alți și alți oameni, colegi de litere, poeți, prozatori, scriitori, motiv pentru care pot spune că sunt un om bogat, cu toată sinceritatea sufletului.