de Radu BOTIȘ
Volumul „Regăsiri”, autor Ana-Cristina Popescu, apărut la Editura InfoRapArt, Galați, 2022, a adunat în paginile lui poeme de dragoste de o neasemuită frumusețe și valoare literar-artistică. Fiind un volum In Memoriam, versurile surprind trăirile eului liric în absența persoanei iubite. Aș putea spune că tocmai această depărtare fizică a persoanei iubite aprinde focul creator „M-am întors să plâng cu versu-odată / Tot ce-a plecat spre câmpuri de verdeață, / M-am întors spre tine poezie, / Să-mi plâng dragostea, de Cerul Sfânt chemată.”
Unele poezii din volum sunt imnuri de preamărire a persoanei iubite „M-ai ajutat să mă înalț / Și m-ai urcat pe un piedestal / Eram în toate doamna ta / Și muza ce te inspira. […] M-ai ajutat să urc pe munți, / Să ating norii cei pufoși […] Te bucurai când eu zâmbeam / Când soarele îl atingeam […] M-ai ajutat și-ți mulțumesc, / Să merg prin lume, să zâmbesc. […] Acum ești înger sus în cer, / Mă ocrotești și mă veghezi, / Să nu renunț la ce iubesc, / Să urc spre stele, să zâmbesc.”
Animat de dorința de a simți persoana iubită aproape, eul liric încearcă să comunice cu ea prin elementele cadrului natural, atât terestre, ca de exemplu frunzele, cât și cosmice, luna „Te-aud în vântul ce frunza Citește restul acestei intrări »