NASTASICA POPA. GÂNDURI INDAMINE

„Poezia nu este numai artă. Ea este însăși viața, însuși sufletul vieții. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant”. (Nichita Stănescu)

(recenzie)
de Vasile BELE

Se scurg de-o vreme anii tăi, măicuță,
Neputincioasă ești, pasul e scurtat,
Vorba ți-e șoaptă, cuvântul prescurtat
Și de statură pari mult mai micuță.

 

Mă-ntrebi adesea cuvinte fără rost…
Pierdută-n gânduri, ai ochii mici și stinși.
Privești în vatră, cărbunii sunt încinși,
Parcă nu mă vezi… Mă simt atât de prost!

 

Ți-aș da măicuță, stelele-n arcadă
Și Luna de pe Cer, dacă aș putea.
Mi-este sufletul bucată de cutea*,
Când starea ta începe să decadă.

(*cute = piatră de gresie folosită pentru ascuțit unelte)

 

Mărgăritare ți-aș picura în piept!
Să mă cuprinzi în brațe lângă tine
Și să-mi mai spui: „-Copilă,-ți este bine?”
Și-n mângâierea ta durerea să-ndrept.

 

Dar tu asculți povața de la mine …
Prin ochii tăi văd viața cum se scurge,
Copilăria ta prin vene-mi curge…
Măicuță dragă, ai gânduri indamine*!

(*indamină = colorant organic albastru sau albastru-verzui),

poezia Gânduri indamine, din volumul cu același nume, Gânduri indamine, apărut la Editura Ro.cart, București, 2021, 198 p., ISBN 978-606-8783-0-5, autor, Nastasica Popa. A fost lansat într-un cadrul festiv, în Tabăra prieteniei literare „De amicitiae”, Alba Iulia. Volumul, Gânduri indamine, este „girat literar”, cu o Prefață, semnată de prof. Vladimir POP (Cluj-Napoca). Prof. dr. Maria Vaida