Filiala „Maramureș” – proiect de cultivare a limbii române prin lectură

Alina LEMNEAN
șef serviciu Săli de lectură – Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare
Elena ȘINIȚA
șef filială – Biblioteca „Maramureș”, filială a Bibliotecii Municipale ,,B.P. Hasdeu”, Chișinău

Municipiul Chișinău a devenit mai bogat cu o bibliotecă românească la data de 13 octombrie 2001. Inaugurarea acestei biblioteci, cu semnificativul nume „Maramureș”, din cadrul proiectului cultural „Carte pentru românii din afara granițelor”, s-a realizat la inițiativa directorului Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, domnul Teodor Ardelean, și a doamnei Lidia Kulikovski, pe atunci, directorul general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău.

CULTURA ȘI DRAGOSTEA DE APROAPELE NOSTRU ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE

(recenzie)

de Vasile BELE

„Dumnezeu este iubire, și cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el”, (I. Ioan 4, 16).

Volumul CULTURA ȘI DRAGOSTEA DE APROAPELE NOSTRU ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE, apărut la Editura Proșcoala, Râmnicu Vâlcea, ISBN 978-606-014-467-0, pag. 176, un volum îngrijit de Iuliana RADI și Zenovia ZAMFIR.

„Cultura este frumusețea și viața fiecăruia dintre noi, ea include multe aspecte ale existenței umane, cel mai important fiind aspectul spiritual”, pag. 3. „Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina din belșug, să intre lumină, să devenim făpturi de lumină, să devenim soli ai luminii, să avem sufletul ca o floare care se înalță spre lumina dumnezeiască”, pag. 3.

Un volum excepțional, „croit”, într-o perioadă extrem de tulbure, controversată, bulversată, întoarsă „cu susu-n jos!”. Nevoia de frumos, de bucurie, de bine, de împlinire este evidentă acolo unde „arde” un suflet nobil, un suflet care pune în prim plan, nu persoana lui, ci a aproapelui său. Mai sunt astfel de români. 

Poeta Victoriţa Duţu: lecţia infiniturilor

de Lidia GROSU,
Chişinău, 2016

Poeta, dar şi pictorul Victoriţa Duţu, pasionată de lumea exactă a spaţiilor infinit dimensionale, descoperă lumile din preajma acestora („Acest infinit / E trăit cu / Putere / În cele ce sunt / Ale lumii ei / Mâna scrie / Cuvintele cheie / Şi sufletul / Cuprinde în el / Nesfârşirea / De infinit / Ce este pasul / Tău / Făcut în / Lumea celor ce / Sunt cu / Omul ce / Creşte în Tine / Cu sufletul / Infinit / În infinitul / Tău” (p. 4), urmând calea indicată de vectorii pasionaţi şi de alte necunoscute, încărcătura lor, absolut misterioasă, fiind subordonată unei traiectorii a mişcării arbitrate de substraturile fiinţei şi a căror încoronare este asigurată de echivalenţi merituoşi în funcţionale definite de… emotivitate: „Acum infinitul este / Doar o gândire / o stare a minţii / Ce-şi făureşte căi / Şi infinitul pătrunde / În simţirea firii / Făcând loc / Liminii / ca-n ziua dintâi” (p. 3).