ROMA – o nouă revistă în peisajul revistelor maramureşene

de Gelu DRAGOŞ

Am intrat în posesia revistei de cultură şi educaţie „Roma”, numerele 1-6, anul I-II, septembrie 2020-2021, Baia Sprie, editată de editura „Cetatea Romei”, redactor şef dr. Nicoară Mihali. Colectivul de redacţie cuprinde nu mai puţin de 20 de redactori, dintre care amintim pe: dr. Ioan Chirilă, dr. Ion Zainea, dr. Ignazio Buttiitta, directori oficiali pe dr. Nicoară Mihali şi Mihai Ofimiaş, sponsor oficial Călin Tuns, iar colaboratori un număr de 9 primari maramureşeni şi 17 directori de şcoală.

Revista, atipică, cuprinde un număr de 10 editoriale, printre care şi cel intitulat „Colofon”, în care fondatorul revistei Nicoară Mihali se explică cititorilor: „Revista va publica pagini de istorie şi literatură, portrete de dascăli, dar mai ales poveşti dintre maieştri şi învăţăcei, până ce vom pune lumii, din nou stâlpii sănătoşi din marmură să dureze, să reziste în timp. Să nu fie distruşi

Renumitul chirurg de inimi Horia Mureşian a expus la Muzeul Brukenthal

de Maria Diana POPESCU

http://www.art-emis.ro/eveniment/2469-renumitul-chirurg-de-inimi-horia-mureian-a-expus-la-muzeul-brukenthal-maria-diana-popescu.html

Imaginaţi-vă cît de emoţionant ar fi să ne putem privi inima într-o oglindă măritoare sau în fotografii color, atunci cînd este veselă, tristă, cînd plînge sau cînd circuitele ei vitale sînt afectate de anumiţi factori.

Horia Mureşian

Astfel de privelişti oferă o expoziţie inedită de fotografie medicală de excepţie, ai cărei protagonişti sînt un renumit chirurg de inimi (neobişnuit şi sensibil artist şi regizor) şi un artist vizual. Sub auspiciile Ministerului Sănătăţii, ale Colegiului Medicilor din România, în parteneriat cu Societatea Română de Cardiologie, arta fotografică şi chirurgia cordului şi-au dat mîna pe simezele Casei Albastre, Sala Multimedia a Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, într-o expoziţie de fotografie medicală (gen mai puţin răspîndit în România), o încercare reuşită de expunere a capacităţii fotografiei ca mijloc de comunicare vizuală adresat acelora care privesc fotografia medicală cu un interes mai mult decît pasager. Expoziţia rămîne deschisă pînă la finele lui septembrie.

BISERICA ORTODOXĂ ESTE CHIPUL UNIRII, UNII FRANCEZI HABAR N-AU DE ACEASTĂ MĂREŢIE

de Maria Diana POPESCU

Am primit prin poşta electronică de la distinsa doamnă prof. univ. dr. Angela Mamier un articol publicat în „Midi Libre”, cotidian regional din Montpellier, France, pe 6 ianuarie, la rubrica „Actualités régionales”, pentru care îi mulţumesc şi îi rămîn îndatorată. Prima parte în ghilimele reprezintă traducerea textului din tăietura de ziar alăturată, iar partea a doua, punctul meu de vedere asupra gravelor ironii pe care îşi pune iscălitura ziaristul francez, de la care aştept cu drag o explicaţie, dacă are curaj şi răspunsuri convingătoare. De peste două decenii, francezii s-au întrecut prea mult cu gluma pe seama românilor. Ajunge!

La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie

de Maria Diana POPESCU

Săptămîna trecută, la Sala Dalles, Doctorul în Ştiinţe Medicale Horia Mureşian, unul dintre cei mai renumiţi chirurgi cardiovasculari din lume, şef secţie Chirurgie Cord şi Vase Mari – Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, recunoscut pentru capacităţile artistice în fotografia medicală, împreună cu profesorul şi artistul plastic Mircia Dumitrescu – Membru de onoare al Academiei Române – şi poetul Eugen Suciu şi-au dat întîlnire cu publicul iubitor de frumos într-un dialog expoziţional de sculptură, gravură, fotografie şi poezie – un autentic şi valoros solilocviu de complexităţi creative, revelaţii imagistice şi literare.

Dr. Horia Mureşian, doctor în ştiinţe medicale şi anatomist, premiat în anul 2011 de Academia Română cu Premiul „Victor Babeş” şi de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, cu Premiul „Carol Davila” pentru lucrarea „The Clinical Anatomy of the Coronary Arteries. An Anatomical Study on 100 Human Heart Specimens” (lucrarea-document, întregitoare a patrimoniului ştiinţific românesc şi internaţional, un amplu studiu anatomic pe o sută de inimi umane, bilanţ al cercetărilor proprii ce acoperă un deceniu de aprofundări, o monografie unică în literatura medicală românească şi internaţională, prin aria de documentare, prin valoarea descoperirilor), este fondatorul Centrului de Disecţie Cardiovasculară (Milano 2002). Cu o vastă experienţă medicală şi ştiinţifică internaţională, laureat în România (1985), SUA (1994) şi Italia (1998), cu specializări în chirurgia cardiovasculară ca „fellow” în centrul „San Donato” şi „Niguarda” din Milano, Italia şi la „Advanced Cardiovascular Institute” din Louisville, Kentucky, S.U.A., Domnia Sa este promotor al noilor tehnici în chirurgia coronarelor, plastiile (reparările) valvulare şi înlocuiri valvulare cu homogrefe (valve de la persoane decedate) şi cu autogrefe (valva pulmonară a pacientului), chirurgia anevrismelor de aortă, chirurgia bolilor cerebrovasculare (carotide şi vertebrale), operaţii pentru salvarea membrelor ischemice (arterite si diabet). Dr. Horia Mureşian a elaborat, ca unic autor şi referent ştiinţific sau în colaborare, peste 100 de lucrări ştiinţifice, fiind publicat în cele mai consacrate reviste medicale internaţionale. Dr. Horia Mureşian, citat în tratatele de medicină, se găseşte pe rafturile bibliotecilor şi librăriilor din ţară şi din străinătate, alături de ale lucrări importante. Autor a numeroase studii şi lucrări de cercetare în ţară şi în afara graniţelor, dr. Horia Mureşian este chirurgul de numele căruia se leagă o premieră medicală internaţională: operaţia pe artera carotidă cu anestezie loco-regională. Redăm mai jos poeseul explicativ al expoziţiei sub semnătura Domniei Sale, unul dintre capetele luminate ale României, autentice diamante ale Neamului Românesc, ce trebuie preţuite, respectate şi protejate.

Dr. Horia Mureşian – Povestea unei inimi… şi a unei expoziţii

O inimă şi-a-ntrerupt coregrafia sa intimă, iar ultima sa tresărire a rămas încremenită într-o soluţie care anihilează timpul, culorile, mişcarea…

Desprinsă dintre cei doi plămâni care o cuprindeau asemenea unor mâini grijulii, şi-a găsit imaginea reprodusă pe o etichetă, devenind odată cu noul nume primit, un obiect de interes ştiinţific: inima a devenit un cord.

Arhiepiscopul Calinic din vatra lui Neagoe Basarab şi „Mersul printre stele”

de Maria Diana POPESCU

O carte cu izvoare spre universalitate, o carte de învăţătură şi de meditaţie, care acţionează în mod convingător asupra cititorului, îl determină să îndrăgească adevărul surprins în sensul organic, atunci cînd el se află în divergenţă cu realitatea, în dezacord sau în luptă cu sinele. „Mersul printre stele”, în paginile căreia ÎnaltPreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, netezeşte calea către armonia divină, este o carte de citit în zile de sărbători, în tot ceasul, în toată vremea, o carte pentru regăsirea echilibrului de sine, o carte de înţelepciune, filosofie, credinţă, conciziune, simplitate şi profunzime, înnoire şi tradiţie, metaforă şi idee, o carte care continuă tradiţia sufletească a credinţei hristice româneşti. Însă, înainte de toate, răspunde neîntîrziat dragostei lui Dumnezeu pentru om, una din marile taine ale vieţii, cu o forţă tulburător de frumoasă, care odată instalată în lăuntrul nostru devine inepuizabilă. I se adaugă personalitatea umană în complexitatea determinărilor ei naturale şi antropologice, sociale şi individuale, i se adaugă experienţa omului religios aflat în mijlocul contradicţiilor mistuitoare moderne, ca focare prin care trec, unindu-se, ideile filosofice, în alcătuirea unui mozaic esenţial, axiologic.

POPORUL LA TERAPIE INTENSIVĂ, ALEŞII ÎN VACANŢĂ

de Maria Diana POPESCU,
Agero www.agero-stuttgart.de

După atîtea cantonamente, malversaţii, antrenamente eşuate şi faulturi în teren, parlamentarii au aruncat problemele Ţării în vestiare şi pe-aici ţi-e drumul, de la 1 iulie pînă la 31 august. Două luni de zile i-am pierdut de pe radar! Nereperaţi de nimeni, ca nişte şoareci echipaţi cu senzori conectaţi la spaţiul intern şi extern, prin care vor să afle pînă la ce punct viitorul lor pe distanţe lungi se adaptează condiţiilor de imponderabilitate. În plus se pot îmbia şi combina în strategii, alianţe şi permutări lăutăreşti. Dar cu onoarea înereperată a poporului cum rămâne? îndrăzneşte careva să le strice socotelile? Sînt în timpul liber, doar. Obosiţi de jugul guvernării la care au tras unul hăis şi altul cea, vor zburda pe imaşuri exotice, după care se vor reîntoarce să desăvîrşească opera de tracţiune în hău. Să fii deputat sau senator în România este, se ştie, cea mai miraculoasă slujbă, după cea de europarlamentar! Slujbe de vis! Cine nu şi-ar dori să vină cîteva ore la serviciu, două-trei zile pe săptămînă şi să aibă buzunarele şi conturile pline din bani publici. Nu de puţine ori televiziunile au surprins scaunele goale în sălile de şedinţe ale comisiilor. Aceste comisii permanente şi speciale înseamnă, de fapt, cheltuieli foarte mari cu şoferi, secretare, consilieri şi protocoale.

Seriozitate ioc! Chiulangeală cît cuprinde! Chiar au nevoie de două luni de vacanţă, precum şcolarii, maeştrii aceştia în arta neisprăvirilor, pe care noi i-am ales, noi îi plătim şi le suportam fărădelegile şi deciziile oneroase? Codul muncii nu-i valabil şi pentru ei? Un simplu angajat are, după un an de trudă cu 12 ore de lucru pe zi, cel mult trei săptămîni de concediu, plătit cu cîţiva amărîţi de gologani. Care-i cea mai slab cotată instituţie din Ţară? Pardon, dispreţuită? De ce vor românii reducerea numărului de parlamentari. Mănăstire-ntr-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?

Şmecherii şi scrisori secrete

de Maria Diana POPESCU

Măi, să fie! Aud şi eu pentru prima dată un premier afirmînd că la nivelul aparatului administrativ central „e o scleroză totală”! Mai întîi să vedem reforma reală propusă, adică reducerea la jumătate a funcţionarilor publici, care taie frunze la cîini! De astfel de declaraţii publice e plin podul românului! E ca şi cum N.A.S.A. ar face public faptul că din 2020, să zicem, vom merge cu liftul spaţial pe Marte. Deşi sînt şi ei convinşi că bat cîmpii, pentru că era cosmică s-a cam prăpădit fără succes. S-au cheltuit munţi de bani pentru ratări: nici un profit de pe Lună, nici de pe asteroizi, nici de pe alte planete. Başca întîlnirea cu extratereştrii. Ca să aduci un pumn de minereu rar de pe un corp cosmic, costă de mii de ori mai mult decît l-ai obţine prin sintetiză pe Pamînt. Costurile, distanţele, toate fac din problema explorării spaţiului un excelent subiect pentru povestiri S.F. şi atît. Să fim mulţumiţi dacă activităţile spaţiale vor îmbunătăţi comunicaţiile prin satelit şi vor evita coliziunile cosmice cu impact asupra Terrei. Restul e politică de război şi globalizare. Aşadar, cum şmecheria politicienilor mioritici e de nevindecat, veşnică şi atotstăpînitoare, experţii în modificarea Constituţiei vorbesc despre un „preşedinte notar” şi o „republică parlamentară”. Se vede de pe Marte că cei din fruntea bucatelor naţionale îşi aranjează ploile cu ajutorul ei! Parlamentarii vor avea imunitate sporită, adică cenuşă groasă pe turtă, iar şeful statului puteri limitate. Este oficial! Ca şi trecerea la euro! B.N.R. a cerut introducerea monedei euro în noua Constituţie.

Bucurie mare, nu-i aşa? Chiar în sediul B.N.R. strategul alogen american, născut la Budapesta, George Friedman, preşedinte al Stratfor, afirma: „Bine că nu sunteţi în zona euro. Nu intraţi acolo!” Are dreptate! Ce-i lipseşte chelului? Tichia de mărgăritar. Vom sărăci de tot! Preţurile se vor umfla, iar salariile vor fi mai neputincioase. Vom fi servitorii de frunte ai organismelor mondiale care ne vor folosi după bunul plac. Probabil am fost promişi în acest scop prin scrisori de acreditare. La fel ca în scrisoarea găsită de poliţie în apartamentul şefei F.M.I: „Folosiţi-mă aşa cum credeţi că e mai bine!”. Lagarde îi informa pe Nicolas Sarkozy că o poate „folosi” la treburile „casnice”. Despre scrisoarea-jurămînt, descoperită în timpul percheziţiei efectuate în luna martie la apartamentul din Paris al şefei F.M.I, Christine Lagarde, şi făcută publică în „Le Monde” abia acum, la trei luni de la data percheziţiei, am scris la vremea respectivă în editorialul „Aşteptam de mult pe la gard”[1].

Alex Vâlcu – O nouă carte cu registru cognitiv şi rafinat: „Prietenii copilăriei” – Editura Amurg sentimental

de Maria Diana POPESCU

Tot mai prezent în actualitate, prolific şi popular, scriitorul Alex Vâlcu uită, preţ de o carte, de tot şi de toate şi păşeşte cu un firesc al receptării în universul fascinant al copilăriei, transferîndu-l magistral în jocul versului. Lumea pe care o creează cu talent şi sensibilitate în „Prietenii copilăriei” poate fi uşor descifrată de către micii cititori prin simplitatea exprimării, ca şi caracteristică valoroasă. Alex Vâlcu este genul de scriitor care se poartă prin timp cu sufletul încărcat de simţiri şi gradaţii estetizante: de la bucurie la înţelepciune, de la tristeţe la sobrietate, de la entuziasm la cumpătare, de la inteligenţă la entuziasm, de la aprofundare la simplitate şi înapoi la toate. Numai un spirit ca atare se poate duce şi întoarce pe plaja unor abordări lirice de acest gen. Şi, iată-l din nou în luminile rampei! De această dată cu „Prietenii copilăriei” – carte cu registru cognitiv, rafinat şi accesibil, menită, dacă va avea la îndemînă pîrghiile de promovare, să-şi facă drum în sfera educativă şi de atracţie a copiilor preşcolari.

Rodica Dragomir – Muzicalităţi împinse pînă la incantaţie

de Maria Diana POPESCU,
„Agero”, www.agero-stuttgart.de

Curgătoare, cristaline ca o apă neîncepută, poeme ca un cadril de corali,  scrise cu preciziune de desen,  în felul acela în care poţi crea oameni din simple linii, cu un natural înnăscut şi graţios. Poeme care păcătuiesc prin eleganţă şi suferă de prea mult frumos, într-o epocă în care poezia se umbreşte de goliciune, de spini şi de semne rele. Deschidere din sine spre dragoste, divinitate şi viaţă, lumină şi întuneric, etern şi atemporal, lacrimă şi bucurie, creaţiile poetei Rodica Dragomir par să aibă misiunea de a păstra cumpăna Universului. O pudoare de om cult care-şi refuză manifestările spectaculoase, disciplinîndu-şi expresiile, împuternicindu-le să-i semnifice neliniştile prin aparent detaşate stări poetice. Vechiul motiv horaţian „fugit irreparabile tempus” reprezintă retragerea poetei la adăpostul unor percepţii filosofice, poate mănuşa aruncată legilor inexorabile sau nevoii de solidaritate în faţa dispariţiei omului.

Rodica Dragomir se face vinovată de a fi poeta revelaţiilor sensibile, care tulbură intim dar discret cuvintele prin care acestea trec, ca o aură vie ce ajunge pînă la cititor, lucrînd spre ispita lui, aşa cum un pictor de biserici dă viaţă şi respiraţie sfinţilor. Defilări naturale prin trăiri adînci, lupta între diferitele emoţii ce o încearcă, momente de răscruce, etape de mare sensibilitate, o linie de fascinaţie şi spontaneitate. De aici izbucneşte multiplicarea eului în poeziile sale, orientarea către contemplare, către încercarea de a înţelege şi defini. De o frumuseţe aparte mi se pare tendinţa de captare a celor mai subtile trăiri. Parcă la semnalul unei voci  mai presus de voinţă, metafora fuzionează cu ritmurile lăuntrice, versul curge implacabil, susţinut de un fior mistic, aidoma unui rîu de munte.

Lupul dacic, bucata de caş şi taxa pe obraz

de Maria Diana POPESCU
Agero, www.agero-stuttgart.de

Convorbire fulger la telefon între Joseph Biden, vicepreşedinte S.U.A. şi preşedintele României! Presa scrie că ar fi discutat teme ce ţin de politica internă a ţării noastre, precum şi atitudinea României cu privire la procesul de extindere a Uniunii Europene şi a N.A.T.O. în Balcani. Cine mai crede în asemenea poveşti de adormit copiii! Biden a recitat monologul „ţeapa Bechtel”. Sporadic se mai auzea cîte un „yes!” slugarnic de la celălalt capăt firului. Cum preşedintele n-a avut loc de întors cu americanii, i-a dat replica lui Charles, în timpul vizitei la Cotroceni: „Am auzit că v-aţi mai luat o casă, în curînd o să aveţi un sat întreg”. Azi o casă, mîine un sat, azi, un ou, mîine un bou… Uite-aşa, în loc să avem pe steag lupul dacic, ne trezim cu animale preistorice. Are prinţul vreun scop de se tot plimbă prin Transilvania, cele patru case pe Valea Zălanului sînt doar micul dejun. Foarte grav! Străinii nu se pot odihni de grija Transilvaniei noastre! Se visează prinţi de Transilvania! Se infiltrează cu turmele peste tot unde este ceva de jefuit.

Ce minuni să aşteptăm de la Putere, dacă pînă şi Constituţia se modifică în pas alergător. Cîte 40 de articole pe zi. Se scoate, se amendează, se introduce orice, în funcţie de orgolii, pofte, răfuieli, porunci de la Înalte Porţi, împărţire, despărţire. Chiar şi Ţarul Putin a ajuns la despărţire după treizeci de ani de mariaj. De la o acţiune pentru salvarea unui parc, Turcia a luat foc. După cîteva zile protestele au căpătat o altă turnură, manifestanţii din mai multe oraşe cerînd demisia guvernului Erdogan. Să aibă legătură cu faptul că, în mai, Turcia a rambursat ultima tranşă a datoriei către F.M.I.? Să fi uitat premierul turc Tayyip Erdogan păţania lui Ceauşescu, după ce acesta a anunţat că şi-a achitat toate datoriile externe? De, dacă n-a învăţat nimic din istoria popoarelor „eliberate”! U.E. e gata să vîndă arme „rebelilor” sirieni, iar bilderbergii vor pune pe masă destinul Iranului şi al celor două ţări coreene. Ca doar nu se întîlnesc la nivel înalt ca să mănînce micii româneşti, scăpaţi ca prin urechile acului de cenzura Bruxelles-ului. Expansiunea ţărilor din grupul BRICS e privită cu mînie de către corbii F.M.I, rămaşi acum fără bucata de caş a Turciei. Orice răzmeriţă sau război sînt întotdeauna precedate de minciuni şi manipulări, răspîndite machiavelic prin mass-media.