O duminică tristă pentru români!

„Suntem din plămada din care sunt făcute visele, iar scurta noastră viață o întregește un somn”.
(Prospero – „Furtuna”, W. Shakespeare)

Ne-au părăsit două personalități uriașe ale sportului și teatrului românesc! Ivan Patzaichin și Ion Caramitru! E prea mult…!

Ivan Patzaichin (n. 26 noiembrie 1949, Mila 23, Crișan, Tulcea, România – d. 5 septembrie 2021, București, România) a fost un canoist român, de etnie lipoveană, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint.

A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport în 1975, și a devenit membru al Clubului Sportiv Dinamo din București.

A participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice

Scrisoare după

de Anca PAUL

Paul Antoniu

Ei spun că-i bine-n lumea în care ai plecat
O lume fără ciocolată amăruie
Și fără vinul tău de Letca, preferat, 
Fără parfumul toamnei, de gutuie.

Ei spun că-i bine… Tată, tu, altfel, ce mai zici?
Știi c-a trecut un an de când ți-ai luat, cu totul, 
Zbor lin spre stele, singur, lăsându-ne aici
Să-i căutăm, zadarnic, tristeții antidotul?

Ultima amintire îmi stă cărunt pe tâmple
Cu mâna-ți de părinte fluturând la fereastră,
Șoptindu-mi „pe curând-ul” ’nainte să se-ntâmple
Nebănuita-ți fugă spre zarea cea albastră.

La mormânt

de Anca PAUL

În casa ta cea nouă miroase a Crăciun,
Ți-au înflorit toți brazii în miezul plin al verii,
Sub ei te-ascunzi de lume, bătrâne drag și bun,
Sub ei ți-i duce traiul spre ziua Învierii.

Din casa ta cea veche acolo te-ai mutat
Deodată, într-o clipă, când, într-o dimineață,
Fără nici să-ți dai seama, rămas bun ți-ai luat
De la noi, de la tine, de la întreaga viață.

Ți-o fi mai bine, Tată, acolo unde ești?
Oare ai găsit calea și nu te-ai rătăcit?
Te-au așteptat străbunii la porțile cerești
Cu brațele deschise, urându-ți bun venit?

PAUL ANTONIU – „Ajută-mă, Doamne să nu mor în viaţă”!

Paul Antoniu
(n. 02.02.1937 – d. 19.08.2020)

Anunțăm cu profundă durere trecerea la cele veșnice a domnului PAUL ANTONIU, actor emblematic al scenei băimărene, un artist care și-a dedicat întreaga viață teatrului, muzicii, poeziei și un colaborator drag la „e-Bibliotheca septentrionalis” a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”.

Condoleanțe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească! 

GINA PATRICHI și GEORGE CONSTANTIN în nemurire

de Ofelia MARIAN

MOTTO: Teatrul nu e nici meserie, nici divertisment,
ci omul regăsit în superioara lui umanitate
(Gina Patrichi)

În această primăvară se împlinesc două decenii de când ne-au părăsit doi mari actori: Gina Patrichi (8 martie 1936, Bucureşti – 18 martie 1994, Bucureşti) şi George Constantin (3 mai 1933, Bucureşti – 30 aprilie 1994, Bucureşti). Veniţi pe lume primăvara, în acelaşi oraş, la interval de trei ani, au trecut Styxul în acelaşi an şi aceeaşi primăvară, la interval de o lună şi ceva. Să fie un joc al întâmplării? Nu caut răspuns, ci mă uit pe Google la imaginile lor. Recursul la memorie e tulburător. Mă pierd în negura amintirilor privind monitorul calculatorului, şi prima secvenţă care îmi vine în minte cu cei doi e cea din Livada cu vişini, spectacol regizat pentru televiziune de Cornel Todea, spectacol a cărui premieră a avut loc în 3 iunie 1975 şi a fost reluat de-a lungul timpului la Televiziunea Română. Acolo George Constantin, interpretase rolul lui Lopahin iar Gina Patrichi pe cel al Andreevnei Liubov. Atunci aveam doar 13 ani, vârstă la care, bineînţeles, Cehov îmi era total inaccesibil, aşa că spectacolul a trecut neobservat mulţi ani, răstimp în care auzisem multe despre el şi în care pasiunea mea pentru teatru creştea vizibil. Noroc că pelicula s-a păstrat şi am avut privilegiul să văd acel spectacol de câteva ori la maturitate, ceea ce m-a ajutat să pătrund în labirintul creator al marilor actori pe care îi redescopeream cu fiecare apariţie televizată, cinematografică şi de teatru radiofonic.