FRUMUSEȚEA ZORILOR LINIȘTITE

de Mircea Ioan CASIMCEA

Aroma florilor în zori, sosită pe Aripi de fluturi, se metamorfozează acum în Bucuria zorilor, triumfătoare. În această propoziție complexă unesc titlurile unui număr de trei cărți semnate de poeta clujeană, haijina Gabriela Gențiana Groza, tipărite în ultimii ani la cunoscuta editură Ecou Transilvan. Aceste cărți conțin în exclusivitate poezii în stil nipon, în formă fixă, numite haiku și tanka, alcătuite din trei, respectiv cinci versuri, cu număr fix de silabe. Poetul care scrie haiku se numește haijin, așadar Gabriela Gențiana Groza este o haijină româncă valoroasă, deținătoarea unor premii naționale, dar și a unui loc doi la Concursul Internațional de haiku, „Kusamakura” din Japonia. Între obligațiile unui haijin se situează aceea de a sugera cele patru anotimpuri ale anului, cu fenomenele cerești și terestre specifice, dar și alte momente ale vieții.

Cartea la care fac referire în continuare este intitulată „Bucuria zorilor”, tipărită în anul 2020, în condiții grafice excelente. În funcție de speciile literare la care apelează scriitoarea, creațiile sunt ordonate în următoarele diviziuni: Poeme haiku și Poeme tanka, iar în proză: Amintiri și Activitate ca haijin.

Poemele haiku urmează cronologia anotimpurilor. Natura se trezește din amorțeala iernii, ne aflăm în prag de primăvară, mai precis în timpul prevernal, cum scrie poeta: Prag de Mărțișor -/ gâștele sălbatece/ caută lacul, însă doar peste câteva zile: În zori, în livadă -/ pe o floare de piersic/ un fluture alb. Tot acum mijesc delicatele nervuri ale dragostei:

Biblioteca, admirabil loc de popas

Gabriela Genţiana Groza

de Gabriela Genţiana GROZA

Îmi place adesea să poposesc în marea Bibliotecă a naturii şi să răsfoiesc tomurile lăsate nouă de Creatorul întregului Univers. Mă delectez deopotrivă într-o bibliotecă obişnuită citind scrierile semenilor mei, de azi sau de odinioară. Mă simt onorată atunci când o carte de-a mea aflată pe rafturile cu multe volume este remarcată de cineva. Mi-a plăcut să citesc dintotdeauna. În clasele liceale am avut posibilitatea să îmi dezvolt gustul pentru lectură la Ploieşti, fiind membră a cenaclului literar de la biblioteca Palatului Culturii, alături de adulţi care au fost pentru mine modele pentru seriozitatea cu care frecventau reuniunile literare. Cu emoţie îmi aduc, de asemenea, aminte de domnul profesor de limba română, Constantin Enciu, la a cărui recomandare fusesem primită în cenaclul pe oraş. Avea un dar anume de a ne descoperi aptitudinile pentru literatură. Ne invita la dumnealui acasă, unde avea o bibliotecă deosebită pentru anii ’60. Fiind meloman, avea discuri cu arii din opere. Vă imaginaţi ce bine ne simţeam răsfoind cărţile puse la dispoziţie şi ascultând arii din opere!… Am şi acum un volum al unui autor francez, pe care domnul Enciu mi l-a dăruit ca premiu, la finele unui an şcolar. Părinţii mei ne cumpărau cărţile care ne trebuiau la şcoală, pe care le păstrez cu drag şi azi. Apăreau atunci volume foarte importante, din literatura română şi universală. Unele erau mai scumpe, dar multe apăreau ca volumaşe, la preţ accesibil, în Biblioteca pentru toţi. Erau deosebit de utile pentru formarea gustului pentru lectură al unui şcolar. Mai târziu, prin 1994, când am început să public poezie şi povestiri, am avut şansa să mă contopesc cu activitatea Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” Cluj, la Secţia pentru copii. Întâlnirile lunare cu elevii clujeni mi-au produs satisfacţii deosebite. Aici, în anul 2002, am înfiinţat Cenaclul literar-artistic „Traian Brad”, pe care l-am coordonat până în anul 2004. În cenaclu şi-au format condeiul mulţi şcolari, care s-au evidenţiat la concursuri literare în ţară şi în străinătate. Am dedicat o poezie dragilor mei cenaclişti care umpleau sala bibliotecii lunar, începând de toamna, până la finele lunii iunie, când intrau în vacanţă.

ŞI TOTUŞI… E ORA SOARELUI

de Gabriela Genţiana GROZA

De câte ori mă apropii de Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj îmi amintesc de întâlnirile mele cu membrii cenaclului „Traian Brad” pe care l-am înfiinţat în anul 2002. La şedinţele lunare invitam poeţi şi scriitori prestigioşi, de la care copiii aflau taina scrisului. În anul 2004 am primit o scrisoare de la poetul Ion Brad, fratele neobositului bibliotecar Traian Brad pe care l-am cunoscut şi apreciat. În Câteva gânduri pentru revista „Muguri” a cenaclului, poetul ne încuraja cu dragoste în activitatea noastră, dăruindu-ne câteva nepreţuite sfaturi: „Titlul frumoasei voastre reviste îmi aminteşte de «Mlădiţele» care apăreau în anii când eram elev la Liceul «Sfântul Vasile cel Mare» din Blaj (1940-1948). N-am apucat să debutez în acea revistă, ea fiind suprimată chiar înaintea desfiinţării vestitelor şcoli blăjene, supranumite «Fântâni ale darurilor», încă de la deschiderea lor în toamna lui 1754, adică tocmai acum 250 de ani. Vremuri grele şi triste! / Prima oară mi-am văzut numele tipărit sub poeziile trimise revistei şcolare «Gând tineresc» din Alba Iulia, în primăvara anului 1947. Poate că nici părinţii voştri nu erau încă născuţi pe atunci. În mod sigur, bunicii, care ne sunt uneori chiar mai dragi decât părinţii. Cred că de la ei învăţăm primele poveşti şi poezii… / Oricum, dragi elevi care alcătuiţi cenaclul cu numele regretatului meu frate Traian (al nouălea copil al mamei, eu fiind primul), la recunoştinţa mea pentru distinsa poetă şi profesoară care vă îndrumă lecturile şi scrisul, doamna Gabriela Genţiana Groza, se adaugă dragostea pentru voi toţi, şi bucuria că vă încercaţi norocul nu numai în lumea complicată a cifrelor şi computerelor, ci şi în cea mai puţin abstractă, mai sensibilă, mai umană, a literaturii şi artelor. / Dacă mi-aţi cere un sfat ca scriitor ajuns azi-mâine la 75 de ani, după ce am publicat multe volume de poezii, proză, teatru, memorii, eseuri, traduceri, v-aş putea îndruma doar la ceea ce am învăţat şi eu de la dascălii mei: «citeşte 100 de poezii şi încearcă una singură!» Iar odată scrisă, aş adăuga imediat, las-o câteva zile să se «răcească» să-i poţi vedea mai bine şi calităţile şi defectele. Iar această judecată, deloc uşoară, o poţi face mai bine numai dacă ai citit cu atenţie operele marilor poeţi români şi străini, numai dacă îţi îmbogăţeşti harul înnăscut prin luminile culturii. Dar nu cred că e nimerit să vă ţin vouă o lecţie pe aceste teme vaste, de care trebuie să ne ocupăm toată viaţa. Deocamdată ascultaţi-o atent pe doamna Groza, şi, desigur, pe colegii care vă spun păreri critice despre lecturile voastre. Mie nu-mi rămâne decât să vă doresc să ajungeţi mari, sănătoşi şi fericiţi, compensând astfel oboselile şi melancoliile noastre, ale celor cărunţi. Vă îmbrăţişez cu toată dragostea, Ion Brad, Bucureşti, februarie 2004.”

O bunică în lumea copiilor

de Gabriela Genţiana GROZA

Profesiunea de dascăl mi-a oferit prilejul nesperat de a fi în apropierea copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară, a elevilor de gimnaziu şi de liceu. Am simţit de la început că persoana lor e importantă, că trebuie să-l înţeleg pe fiecare, că e necesar să mă adaptez momentului, mai cu seamă că am traversat vremuri felurite, în funcţie de evenimentele din societate. Am ştiut că zbuciumul din viaţa adulţilor are mare influenţă asupra fiinţelor plăpânde în formare şi că tratamentul inadecvat aplicat la vârsta copilăriei lasă traume adânci care conturează personalităţi nefericite. Am dorit, asemeni multor educatori, să pot să îi apăr pe elevii mei de consecinţele comportamentului aspru al celor din jur. Mă doare lipsa de discernământ a părinţilor care se gândesc cu mult mai mult la ei decât la fiinţa firavă pe care au adus-o pe lume.

Poate şi de aceea iubesc copiii, iar când am început să scriu poezie, inspiraţia a sosit tocmai dinspre dragii mei prieteni care nu m-au dezamăgit. M-am bucurat să-i văd pe copiii cu talent literar păşind în sălile Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” în anul 2001, când am înfiinţat Cenaclul literar-artistic „Traian Brad”. Poetele Flavia Teoc şi Lucia Dărămuş au continuat activitatea mea la Cenaclul de la Bibliotecă. Astăzi îl coordonează poetul Victor Constantin Măruţoiu, cu aceleaşi bune roade ca în urmă cu ani, când membrii cenaclului obţineau premii la concursuri literare în ţară sau străinătate.