Poveste de Crăciun
de Melania RUSU CARAGIOIU,
Canada
În lumea satului înconjurat de brazi
Mă duce-un gând îndepărtat de azi
Când satul meu cu vecini și bunici
Vuia-n Ajun de colăcei și-arnici.
O trupă de copii mai „cu cătare”
Și Steaua răsărită de ZI MARE
Porneau din cald culcuș prin „troienit”
Spre casele din satul primenit
Cântând, „Sculați boieri creștini, Steaua a răsărit”
Vestind sosirea Acelui „Mult așteptat și Bun
În Ziua Preamărită a Sfântului, de Crăciun”
Se deschidea portița sau poarta de la drum,
Nămeți se lopătau răspândind un alb fum
Colindători aduși de zurgălăi și ger,
Întrau în tinda caldă cu cântecul din cer.
Vestind că într-o iesle la Betleem născuse
Sfânta Fecioară – Maica pe mult rugat: „Iisuse”!!!
Păstori și magi și îngeri cântau în cor „Iisuse…!
Vine o lege nouă iar cele vechi sunt … duse…”
Și colindul se-nalță sus, sus, spre ceruri sacre,
Spre înălțimi de cuget și doruri prinse-n lacre
Din moși de Sânt Andrei venit din acel Rîm
Spre a ne creștina pe-noi, pe a „nost” tărâm…
Și cei ai casei stând în rugăciune
Primeau în suflet clipa de minune.
Bunica le dă lor zornăitoare nuci
Și colăcei din vatră, din grindă gutui dulci
Pe care multe toate cum poți ca să le duci,
De n-ai avea „străițuca” țesută, înzorzonată,
Cu ciucuri „împiestrită” și-n „băiere” atârnată?
După „mulțam”: „Preasfinte Sărbătoriri cu drag,
Crăciun cu bine astăzi și ce-i doriți în prag
Și multă fericire și cu mult spor în toate!!!”,
Copiii pleacă iute în gânduri mult curate
Spre alt lăcaș cu oameni, săteni smeriți și buni
Cu cântul „Vicleemul” curat de Sfânt Crăciun:
„Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie!
Pe pământ,
Pe-a noastră Glie!!!”