O pledoarie pentru Maramureş

 de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

Pentru mine Cuvântul MARAMUREŞ este un superlativ. Nu-l pot aşeza decât lângă Vechea Arcadie. Iar alături de „Et in Arcadia ego!” (n.n – Şi eu am fost în Arcadia! ) adaug simplu: „Şi eu sunt în Maramureş!”. Chiar dacă deasupra stă inscripţia „Eu sunt din Maramureş!”, la ceasul acesta al lucrurilor mă bucur să pot spune chiar şi atât de puţin „sunt în …”. Apoi vin celelalte sintagme: „şi eu am fost în Maramureş”, „şi eu am auzit de Maramureş”, „şi eu vreau să ajung în Maramureş” …

Cartea recent editată de Biblioteca pe care o conduc „Maramureşul din cuvinte” răspunde la această ipoteză de lucru. Cele mai frumoase gânduri despre Maramureş, cele mai alese şi nobile cuvinte, stau la un loc pentru prima dată, închise între coperţi şi deschise spre lume. O antologie de texte, mai scurte, sau mai lungi, încărcate cu multe trăiri, emoţii, sentimente, viziuni.

Lectura textelor conferă cititorului o nouă imagine caleidoscopică. Un tablou uriaş de cuvinte semnificative, de epitete şi comparaţii care mai de care mai încărcate de simboluri sau derivate din acestea. „O declaraţie polifonică de dragoste făcută Maramureşului” – cum se subliniază în „Cuvântul înainte”. Un „cuvânt înainte” despre „cuvintele de dinainte”. Poezii sensibile, voit elaborate sau texte încorporate în lucrări mai ample, cu sau fără scopul de a reda impresii… Portret colectiv din cuvinte tot atât de nobile pre cât este stirpea locului. Mozaic de imagini vii, în care detaliul nu are alte rosturi decât identitatea matriceală unică.

Amintiri cu biblioteci şi bibliotecari

Maria Gârbe

de Maria GÂRBE

Biblioteca este o memorie comună. Iar definiţiile ei sunt multiple, pe măsura serviciilor oferite, a fondurilor componente… Ea înmagazinează informaţie pe care omul a creat-o şi de care tot el, prin generaţiile vremurilor, are nevoie.

Materialele/suporturile pentru scriere, precum şi formele de stocare a acestora au evoluat. De la inscripţia pe piatră şi tăbliţe de lut, la manuscrise, pergamente, suluri de papirus…, cărţi tipărite pe hârtie, iată-ne ajunşi la forme electronice digitale, e-book-uri sau alte căi de stocare şi transmitere a informaţiei. În orice bibliotecă se află şi bibliotecarul. „Numele lui nu se acoperă niciodată de glorie – scria Ioana Dragotă în 1993 –, dar să ştii că pe traseul oricărui act de cultură circumscris cuvântului vei găsi undeva, cu siguranţă, şi un bibliotecar”.

În evoluţia societăţii „scrisul şi cititul, textul şi opera, autorul şi cititorul sunt imaginile metonimice, în oglindă, ale unei ecuaţii a cunoaşterii umane din ale cărei promisiuni, trădări şi reverii s-a născut, în fond, «progresul» culturii omeneşti” – astfel scria Augustin Ioan în revista Vatra nr. 1-2 din anul 2017 (p. 109). Deoarece cartea, „fie ea instituţionalizată sau nu, făcând parte dintr-o colecţie, devine parte şi dă viaţă unui loc numit Bibliotecă” (dr. Marta Cordea).

Scrisul pe piatră a fost folosit hăt departe în istorie, cu milenii în urmă. Întors acasă la Cicârlău, după vizitele cu concerte de muzică populară pe continentele lumii, prin anii o mie nouă sute şaptezeci şi ceva, cântăreţul Nicolae Sabău şi-a alcătuit în curtea casei „Cartea de piatră”, o alee unde sunt inscripţionate, în piatră, cele mai frumoase versuri populare. Este un exemplu care mă face să sper că şi cartea tipărită pe hârtie va mai apărea şi peste ani, va fi utilă.

Despre actuala bibliotecă băimăreană, Casa Cărţii numită Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, ştim multe lucruri. A crescut şi s-a dezvoltat sub ochii noştri, ne bucurăm de beneficiile ei. N-a fost întotdeauna aşa. Într-o vreme avea, de exemplu, spre coordonare biblioteci săteşti, volante sau biblioteci de casă. Iată ce aflăm din cotidianul

Un bun bibliotecar – biblioteconomie vs. cultură generală

Ioana Dragotă
(22 mai 1959 – 22 ian. 2013)

de Ioana DRAGOTĂ

Disputele bibliotecarilor. Revine obsesiv în discursul bibliotecarilor – probabil şi ca ecou al unor frustrări generate de percepţia socială şi de statut – aplecarea reflexivă asupra profesiei, marcată uneori de tendinţe de idealizare compensatorii. Probleme ca: menirea, valoarea muncii, profilul psihologic şi cerinţele profesionale se pun cu mai multă acuitate în contextul modificărilor accelerate ale mediului informaţional. Mai mult, oferta de servicii şi scopurile bibliotecilor, în special ale celor publice, sunt într-un continuu proces de diversificare, bibliotecile publice fiind chemate să se implice activ în viaţa comunităţilor cărora le aparţin.

Pus în faţa amplificării continue a cerinţelor unor noi generaţii de cititori şi, implicit, în faţa unor solicitări ce depăşesc cadrele tradiţionale, portretul bibliotecarului pare să fie într-o continuă schimbare, suprapunându-se tot mai puţin celui clasic. Se creează astfel un teren propice pentru dezbateri aprinse legate de profesie.

Însă disputele nu ating doar autopercepţia şi raportarea la exterior, ci şi percepţia reciprocă dintre diferite tipuri de biblioteci sau chiar între servicii diferite din cadrul aceleiaşi biblioteci, generând discuţii legate de importanţa sau solicitările inegale pe care le presupun, cu atât mai mult cu cât, încadrarea de „bibliotecar” cuprinde o gamă largă de activităţi, de la achiziţii şi prelucrare până la ludotecă şi centre de informare documentară, fără diferenţe salariale semnificative.

În ceea ce priveşte diferenţierea posturilor după criteriul importanţei, problemă pe care, trebuie să recunosc, mi-am pus-o la rândul meu, cred că am găsit un răspuns „solomonic”: fără nici una dintre faţetele muncii de bibliotecar

Cu ÎPS Bartolomeu Anania – despre biblioteci în vremuri de restrişte

Ioana Dragotă
(22 mai 1959 – 22 ian. 2013)

de Ioana DRAGOTĂ

Tudor Arghezi, George Bacovia, Alexandru Balaci, Ion Bianu, Lucian Blaga, George Călinescu, Ioan Petru Culianu, Mihai Eminescu, Ştefan J. Fay, Nicolae Georgescu-Tistu, Octavian Goga, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ştefan Octavian Iosif, August Treboniu Laurian, Constantin Noica, Dimitrie S. Panaitescu-Perpessicius, Şerban Papacostea, Zenovie Pâclişanu, Constantin Rădulescu-Motru, Alexandru Sadi-Ionescu, N. Steinhardt, Gheorghe Şincai, Gabriel Ţepelea, Tudor Vianu – şi lista poate continua.

Care este sâmburele în jurul căruia am alcătuit-o? Într-un mod poate puţin aşteptat, faptul că toţi aceşti iluştri bărbaţi ai culturii române au fost şi bibliotecari – pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, voit sau conjunctural.

Pentru Mihai Eminescu, de pildă, perioada în care a lucrat la Biblioteca Centrală din Iaşi a fost una dintre cele mai liniştite din viaţa lui, asigurându-i o râvnită stabilitate; pentru Lucian Blaga a fost un exil – îndepărtat fiind de la catedră şi având interdicţie de semnătură.

Într-o situaţie similară cu Lucian Blaga a fost şi ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, dublat de scriitorul Valeriu Anania, al cărui nume îşi găseşte locul firesc

Omagiu Liviei Bacâru

de Ioana DRAGOTĂ 
bibliotecar
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Avea orgoliul lucrului bine făcut şi asta i-a dat dreptul la dăinuire. Avea un extraordinar simţ analitic, fiind capabilă să „citească” un univers într-un detaliu, să reconstituie o epocă, să învie o personalitate. Ioana Lupu

În percepţia socială, munca bibliotecarului este asociată, de cele mai multe ori, cu anonimatul, deşi mari personalităţi ale culturii româneşti şi-au adus din plin contribuţia la dezvoltarea domeniului biblioteconomic, iar din rândul bibliotecarilor s-au ridicat, de-a lungul timpului, cercetători remarcabili.

Livia Bacâru
(10.11.1921 – 11.08.1999)

Un exemplu elocvent, în acest sens, este şi cel al Liviei Bacâru (10 nov. 1921, Valea Vinului, jud. Satu Mare – 11 aug. 1999, Bucureşti). În calitate de bibliograf, apoi paleograf principal la Biblioteca Academiei R.S.R. (1955-1970), redactor principal la Revista bibliotecilor (1970-1974) şi cercetător la Biblioteca Centrală de Stat (1974-1976, anul pensionării), dar şi după pensionare, până în anul 1994, a desfăşurat o bogată şi complexă activitate de cercetare, materializată în peste o sută de studii şi articole consacrate patrimoniului bibliofil naţional, bibliotecilor româneşti, tehnicii biblioteconomice, recenzării lucrărilor de specialitate etc.

Gheorghe Pop – axiologie prin superlative

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Oamenii de mare forță în domenii de impact au și „darul” de a ne provoca axiologic, caracterizarea lor determinându-ne să folosim „sintagme rare”. Chiar dacă acestea se repetă, de la un exponent intelectual la altul și chiar de la o epocă la alta, fenomenul nu e lovit de „redundanță” deoarece expresiile măgulitoare sunt fie completate cu exemple, fie ajustate la subiect. Am parcurs în aceste zile cam tot ce s-a scris în decursul timpului despre Profesorul Gheorghe Pop, spre a-l cinsti „cu lectură” acum când în ziua de 8 octombrie 2021 se împlinesc 100 de ani de la nașterea sa. Trecând din nou prin filtrele mele hermeneutice O viață de Magister exemplară și excepțională, am constatat că dincolo de toate considerațiile formulate scheletul care rămâne sunt tot… „sintagmele rare”. Sau, altfel spus, epitetele frumoase, comparațiile subtile sau metaforele abile, toate îmbrăcând haina superlativului, singurul care dă panegiricului ca specie culoare, amploare și grandoare.

Iată cum arată

Ioana Dragotă – 8 ani fără tine!?

Ioana Dragotă
(22 mai 1959 – 22 ianuarie 2013)

IOANA ADELINA DRAGOTĂ, născută ULICI. 22 mai 1959, Rona de Jos – 22 ianuarie 2013, Cluj-Napoca (în spital). Fiica lui Petru, tehnician veterinar, şi a învăţătoarei Maria. Soţia avocatului Emilian Dragotă (decedat în anul 2009). Mamă a doi băieţi: Emilian, licenţiat în psihologie, şi Rareş, student la ISE Cluj-Napoca. Absolventă a Facultăţii de Matematică a Universităţii „Babeş-Bolyai” şi a Facultăţii de Psihologie, Universitatea „Spiru Haret”. Doctorand în istorie. Bibliotecar, din 1990, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Publicist, prefaţator, editor. Redactor şi membru mulţi ani în colectivul redacţional al revistei „Bibliotheca septentrionalis”. Redactor-şef adjunct, în anii 2008-2009, al revistei „Familia română”, ambele editate de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”. Autoare a volumului „«Revista catolică» a lui Vasile Lucaciu”, coordonat de prof. Teodor Ardelean, şi a numeroase articole de specialitate şi pe alte teme.

În veci pomenirea ei!

Ioana Dragotă

**********************

Pledoarie pentru meseria de bibliotecar

Ioana Adelina Dragotă
(22 mai 1959 – 22 ianuarie 2013)

de Ioana DRAGOTĂ

Dacă n-ai avut niciodată un tainic sentiment de bine și siguranță în tovărășia unui raft cu cărți, nu veni să lucrezi la bibliotecă.

Dacă nu ți s-a întâmplat niciodată să uiți de foame, de timp, de tine însuți cu o carte în mână, nu veni să lucrezi la bibliotecă.

Dacă nu ai găsit niciodată, cu o tresărire de bucurie, gândul tău, încă nelămurit, spus cu cele mai potrivite cuvinte în paginile unei cărți, dacă mintea ta nu este în necontenită mișcare și căutare de noi răspunsuri la vechi întrebări, dacă nu te mână neliniștea de a ști mereu altceva, poate fără a te opri cu dinadins asupra nici unui lucru în parte, nu veni să lucrezi la bibliotecă.

Dacă nu te cutremură Cuvântul desăvârșit, dacă n-ai simțit puterea lui care transfigurează,

Indicele bibliografic al revistei „Pro Unione”

de Maria GÂRBE

Cum am pornit alcătuirea acestui volum?

În primăvara anului 2016 am avut nevoie de bibliografia lucrărilor și articolelor pe care le-am publicat. Am dat startul căutărilor. În revista „Pro Unione” aveam semnalate paginile de care aveam nevoie, dar descrierile bibliografice trebuiau introduse în calculator. Am deschis fiecare număr al revistei și mi-am extras datele.

Domnul Gavrilă Groșan (n. 13.11.1923 – d. 2018), economist, veteran de război, colaborator și director economic al revistei „Pro Unione”, a avut nevoie de bibliografia articolelor publicate de el în revista mai sus pomenită. Pentru a-l ajuta, am deschis din nou fiecare număr și i-am alcătuit bibliografia care a apărut în 2018 în volumul de Memorii.

Preotul Viorel Thira (n. 1936 – d. 2018) mi-a adresat rugămintea să-i alcătuiesc bibliografia lucrărilor publicate în revista „Pro Unione”. Are 37 de articole apărute în tot atâtea numere. Am deschis pentru a treia oară fiecare număr al revistei.

Următoarea bibliografie alcătuită a fost pentru muzeografii Traian Ursu (n. 1940 – d. 2010) și Viorica Ursu (n. 1944 – d. 2016). Am deschis din nou, pentru a câta oară?, toate numerele revistei „Pro Unione” apărute în cei douăzeci de ani.

Ce-mi mai rămânea de făcut ?

Am pornit, în mai 2017, alcătuirea volumului Revista „Pro Unione”: Indici bibliografici (1998-2018).

Bibliotecari din Cicârlău

de Gheorghe GHEORGHIADE

Am fost o rotiță dintr-un sistem, o picătură într-un ocean. Poate că n-am mutat munții din loc, dar am încercat… Este mottoul unui volum, este crezul după care s-a călăuzit viața de peste 39 de ani de bibliotecar a Mariei Gârbe.

În eticheta de bibliotecar s-au identificat peste 40 de meserii. Sarcinile unui bibliotecar sunt complexe și multiple. Ioana Dragotă[1] în Pledoarie pentru meseria de bibliotecar încearcă să definească profesia de care s-a atașat cu atâta drag: „[…] a fi bibliotecar înseamnă mai mult decât a da sau a nu putea da o carte atunci când îţi este cerută.